Frânturi din tine III..

Mă privești sălbatic. Vrei să îmi guști brazii din ochi, să te răzbuni pentru fiecare furtună emoțională ce ți-a vibrat în existență și te-a îndemnat să mă urăști vulcanic, apăsat, aprig. Te-a cuprins o aură demonică intimă, o sete perfidă de maladie și un urlet lasciv de a mă stăpâni pe de-a-ntregul. Fumul de țigară …

Frânturi din tine II..

- Te-ai întrebat vreodată de ce strat de suflet se îndrăgostesc oamenii? Mă privești neclar și îmbrățișez gândul că întrebarea mea este mult prea vagă pentru rațiunea ta analitică.- Ai simțit vreodată că un om s-a îndrăgostit de tine doar din straturile de suflet ce le conturezi ușor metaforic în scrierile tale? - Te-ai îndrăgostit …

Frânturi din tine..

- Îmi ești mult prea costisitor emoțional, îmi mărturiseai în timp ce o urmă de tristețe ți se prelingea pe buze. Ți-am îmbrățișat privirea în palmele mele și aș vrea să îți străpung durerea într-un geamăt apăsat. Capacitatea ta de mă devora fără emoții mă înnebunește și o știi mult prea bine pe cât mi-aș …

Dragul meu.. regret..

Iartă-mă, dar nu te mai.. iert. Scrie-mi dislexic pe piele un poem de adio, iar pe obrazul stâng conturează-mi un apus incolor. Gustul sărutului nostru flămând încă respiră în mine, îmi descompune fiecare gând în care îți ucid prezentul absent pe care l-ai cusut în mine inconștient. Îți simt degetele cum îmi scormonesc prin piept …

Poem dezbrăcat de patimă..

Ambiguitatea emoțională cu care violent ai îmbrățișat-o, s-a dovedit a fi fatală. I-ai hrănit existența cu emoții infantile, i-ai sărutat coapsele în respirații avide, dar nu ai fost capabil să îi satisfaci gândurile hămesite. I-ai adorat parfumul pielii, ușor pătat de aroma înțepătoare a haosului ce-l poartă în vene mult prea intim pentru incompetența ta …

Eclipsă emoțională..

Dragul meu, mi-ai pășit blând prin suflet cu tălpile ce păreau că macină nori îmbrăcați în întuneric. Plângeau brazii în miezul nopții și mă priveai prin ochii lunii precum cerul gol ce oftează la dorul unei constelații. Te-am trăit aproape orb și te-am iubit cu o tăcere violentă al cărui ecou încă îmi respiră ascuțit …

Umbra tutunului pe ceașca de cafea..

Golul intim ce respiră în emoțiile tale îmi trântește existența într-un abandon inevitabil. M-am rătăcit în mine și la colțul din partea stângă a privirii tale mi-am întâlnit un haos străin. Permite-mi să îmi odihnesc gândurile pe umărul tău și să îmi tac violent povara cuvintelor ce par că se sinucid lent pe irisul ființei. …

Un bărbat îndrăgostit VIII..

Mă izbește cerul de asfaltul ud ce încă ne poartă amprentele valsului lent. Poezia noastră nocturnă a tăcut. Erai plină de emoții sălbatice, de respirații erotice avide și de-o dorință aprigă de-a-mi fi. Însă acum, mi te-ai așezat pe un dor lacom. Îmi taci atât de blând încât îmi este teamă să te întrerup, să …

Amurgul constelației emoționale..

Îmbată-mă cu durere, dragul meu, litere să mi se prelingă pe piele, să îmi umble besmetic tăceri prin vene și să gust din absența ta atât de brutal încât să îți devorez existența dintr-o respirație. Mă cuprinde mirosul sălbatic al nopții de coapse. Amurgul constelației emoționale la care priveam muți ne-a scris o ultimă respirație, …

Constelație emoțională..

Devorează-mi crud, emoție cu emoție, mușcă-mi avid din existență. Învelește-mă în dorință și zgomot, pătează-mi coapsele cu pielea ta și poartă-mi respirațiile în palmele tale precum un poem erotic. Pare că te cunosc din timpuri vechi, de pe vremea când te conturam evaziv și fictiv printre rândurile non-sensului existențial pe care încercam să îl ucid. …