Îngheață-mi sufletul de tine..

Dacă ai fi măsurat distanța ridicolă dintre trupurile noastre, ai fi spus că gândurile ipocrite s-au așternut a mia oară printre amintiri. Dar nu astfel de gânduri trebuie să străbați cu tine însuți, ci distanța voluntară dintre sufletele noastre. De-a lungul timpului ne-am bucurat auzul de cuvinte surde, ne-am sărutat pătimaș cu minciuni blânde și … Continue reading Îngheață-mi sufletul de tine..

Ai timp să rămâi în sufletul meu, o eterninate?

Sub un gând meschin, mi te-ai așezat pe geană. În momentele în care ai răsunat lăuntric, pictând punctul sub semnul întrebării, simțeam cum durerea se izbea de mine, precum un uragan. Nu am avut curajul să te învinuiesc. M-am pierdut în mare, alături de tine și tot alături de tine, am renăscut prin iubire. Mi-am … Continue reading Ai timp să rămâi în sufletul meu, o eterninate?

Lumânări suntem și ardem prin iubire..

Te-am cuprins în brațele mele fragile ca pe un infinit de zâmbete. Te-am îmbrățișat. Te-am sărutat. Te-am iubit. Câte fapte au rămas în amurgul gândurilor amorțite, au murit sublim printre plânsetele nopții. Câte motive au rămas sudate în trecut și-au părăsit pământul ăsta de suflete uscate. Ne-am lăsat trupurile purtate de șoapte și am scotocit … Continue reading Lumânări suntem și ardem prin iubire..

Hămesit de iubire, omul se pierde pe sine..

În acest colț plin de amintiri, nu a mai rămas nimic de câștigat sau de pierdut. Noi doi, am călătorit împreună printre versuri suave și cuvinte infame. Dar niciodată timpul nu s-a agățat de brațele mele, să mă îndepărteze de tine. M-a lăsat, precum un besmetic, să călătoresc, precum păsările printre razele soarelui, în timpul … Continue reading Hămesit de iubire, omul se pierde pe sine..