Mă întorc la tine, cu siguranță..

Ar fi trebui să conștientizez prematur, puterea ochilor tăi întunecați. În miezul unei boli incurabile, m-ai cuprins atât de blajin, încât sufletul meu a cedat teribil. Atunci am simțit pentru prima oară un amestec de frică și speranță, un amestec tumultos. Am simțit cum e să cunoști un suflet ce nu i-ai mai găsit părți … Continue reading Mă întorc la tine, cu siguranță..

Advertisements

Omul meu, apus..

Omul meu, o să îmi rezerv dreptul de a te părăsi definitiv. M-am temut să te aștept în viitorul trecut și am sperat, indiferent, la o îmbrățișare caldă din partea ta.  Așa cum timpul și-a lăsat amprente adânci asupra sufletelor noastre, luând cu el, o partea din noi. Noi, am crescut, ne-am schimbat. Am învățat … Continue reading Omul meu, apus..

Poți să pleci, dar să te întorci..

Îl priveam precum un prizonier condamnat la moarte, cu ochii umezi și cu inima stoarsă de speranțe. N-am putut uita niciodată mireasma mucegaiului de pe iubirea trecută, dar, ce-i drept nu mi-am oferit timp, să-mi curăț sufletul de mascarada asta copilărească. Mi-am lăsat sufletul pe ciment, sufocat. Am obosit printre atâtea sintagme umbrite de dispreț … Continue reading Poți să pleci, dar să te întorci..

Poate așa suntem noi construiți..

Poate așa suntem noi construiți, noi, oamenii. Visăm că fericirea ne îmbrățișează în fiecare dimineață pe sub pătura aia mototolită și pare că presară în cafea câte un gram de speranță. Dar nu ne-am gândit niciodată că fericirea noastră poate să fie amarul unui suflet. Așa cum noi, construim speranțe pe umerii unor străini, iar … Continue reading Poate așa suntem noi construiți..