Gândul ei..

Niciun gând nu colorează irisul ei, mai tare ca amintirea tălpilor tale călcându-i fiecare speranță. Tinzi să crezi că amprentele tale, ce îi pătau fiecare parte a trupul ei și-au pierdut conturul, dar cu fiecare amintire, pielea ei pare că arde într-o tăcere asurzitoare. În miezul unei boli incurabile, ți-a fost mâna ce îți mângâia … Continue reading Gândul ei..

Advertisements

Servește-te..

De-a lungul timpului am îmbrățișat curajul de a-mi deshuma sufletul pe o farfurie, parcă pătată de timp, și să o servesc fiecărui străin hotărât să se regăsească printre picăturile de cuvinte ce îmi descifrau întregul. Erau ospățuri la care am petrecut până dimineața târziu, îmbătându-mi degetele de mireasma virgulelor și a suspinelor continue, dar și … Continue reading Servește-te..

Unul pentru celălalt..

„Hai pur și simplu să fim unul pentru celălalt.” - Vitali Cipileaga - „De vorbă cu Emma” Ești asemeni unei simfonii melancolice de primăvară. Nu există încă, balanță să poată cântări fericirea pe care o simt atunci când te privesc zâmbindu-mi, sau mulțumirea eternă pentru existența ta. Mi se întâmplă uneori să mă trezesc amorțită, căutându-te … Continue reading Unul pentru celălalt..

Noi doi, amândoi..

Sfâșie-mi fiecare gram de teamă ce încearcă să pună stăpânire pe ritmul pe care gândurile noastre dansează. Adesea, această teamă părea că îmi macină fiecare gram de piele și mă dezbracă de speranță. Inconștient, sufletul meu era atât de flămând de tine încât gemea sub profunzimea unei tihne acute. Mi-am lăsat trupul îmbrățișat de zâmbetele … Continue reading Noi doi, amândoi..

Haos final..

Cu timpul, nu am mai avut puterea de a crede cu tărie în oameni absenți, dar nu conștientizasem, îmi părăsisem ființa dincolo de mine, căutând-o ca o nălăucă în pântecul unor oameni goi. Căci asemeni unui haos final, mi-am pierdut conturul și vântul acela rece mi-a nimicit simțiurile într-o clipă. Un gând oscur m-a urmat precum … Continue reading Haos final..

Pentru tine..

Întrebarea te străpunge înspăimântător pe coloana vertebrală, cum reușești să găsești puterea de a ucide tristețea în lanul acesta de oameni seci? și mai precis, unde o găsești?   De-a lungul timpului trecut mi-am purtat sufletul prin brațe atât de reci și seci, încât reușisem să pierd puterea de a fi eu. Mă uitasem pe marginea … Continue reading Pentru tine..

Timpul șters al uitării..

„Lăsăm o parte din noi lângă fiecare suflet pereche și loc sfințit de dragoste.” În momentele în care realitatea părea o prăpastie nemărginită, irisul tău întunecat mi-a încălzit sufletul, sufocându-mi glasul de cuvinte. M-ai cuprins în multitudinea de ecouri anoste și surde, zelos, zugrăvindu-mi adesea zâmbete ce acum, par că ard. Mi-ai împletit gândurile cu … Continue reading Timpul șters al uitării..