Haos final..

Cu timpul, nu am mai avut puterea de a crede cu tărie în oameni absenți, dar nu conștientizasem, îmi părăsisem ființa dincolo de mine, căutând-o ca o nălăucă în pântecul unor oameni goi. Căci asemeni unui haos final, mi-am pierdut conturul și vântul acela rece mi-a nimicit simțiurile într-o clipă. Un gând oscur m-a urmat precum o umbră, pretutindeni. Îmi doream să nu fi gustat vreodată din amarul dulce al unei iubiri colorată atât de puternic în emoții. Însă am reușit, într-un final, să distruc acea emoție puternică cuprinsă de un fior trecător al unei speranțe. Iubirea ce ne-a fost dată să o trăim împreună, ne-a stors de speranță, încărcându-ți gândul cu amărăciune și îngânfare, iar masca omului bun ce o purtai cu măreție, s-a ridat, reușind să-ți privesc sufletul amar printre crăpăturile severe.

În serile de februarie, cuprinse de un ger trecător, tu curăță-mi mintea de gândurile trecute, cuprinde-mi privirea dezarmată în palmele tale și te rog, nu o părăsi sub un troian de rânduri otrăvitoare. Acea luptă crâncenă cu timpul a luat sfârșit odată ce mâinile tale calde mi-au îmbrățișat degetele reci. Sub ploapele tale se așterne un suflet celest, un adevărat tărâm al dragostei, al valurilor dansatoare după notele muzicale îmbrățișate ale unei tihne. Privirea ta mi-a pătruns pieptul, reușind să-mi strângă cu ardoare sufletul în brațele ei timide.. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s