Timpul șters al uitării..

„Lăsăm o parte din noi lângă fiecare suflet pereche și loc sfințit de dragoste.”

În momentele în care realitatea părea o prăpastie nemărginită, irisul tău întunecat mi-a încălzit sufletul, sufocându-mi glasul de cuvinte. M-ai cuprins în multitudinea de ecouri anoste și surde, zelos, zugrăvindu-mi adesea zâmbete ce acum, par că ard. Mi-ai împletit gândurile cu degetele tale și nu credeam vreo clipă că ai să devii un adevărat măcelar. O iubire platonică a poposit alături de noi, preț de câteva clipe mărginite în timp, unindu-ne sufletele puternic. Prin tăcerea ultimului sărut, mi-ai strecurat în existență, un strop de speranță, ce mă bântuie perpetuu. În momentele acelea, îți simțeam pulsul cum se manifesta puternic și îmi doream să îmi oferi puterea de a mă întoarce, însă brațele tale erau îmbrățișate viguros de lanțurile orgoliului. Ai amuțit. Mai târziu am ajuns să ne transfigurăm emoțiile în adevărate regrete și să ne izgonim unul pe celălalt în timpul șters al uitării.

Tind să îmi cer iertare pentru că nu regăsesc în mine puterea de a te părăsi în trecut și continui să te sculptez fictiv printre cuvinte, potolindu-mi astfel pofta continuă de tine..

„Ne întoarcem mereu acolo unde am lăsat o parte din noi. Revenim la acel sărut din trecut, la plimbările nocturne, la momentele în care am râs și la cele în care am suferit.”                                               („De vorbă cu Emma” – Vitali Cipileaga)

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s