Să-mi fii etern..

Îți scriu iar, căci trupul meu este atât de bolnav, lipsit de atingerile tale. Minuțios, ți-ai construit un adevărat imperiu în infernul ce m-a cuprins în văgăuna trecutului. Nu am avut puterea de a te nega, deși simțeam cum timpul îmi calcă pe urme și mă grăbește să te uit, am evitat conștientă adevărul și am ajuns ca o nălăucă să construiesc speranțe din ruine blestemate. Între noi doi, dragul meu, s-a așternut o iarnă cumplită iar noi nu am făcut nimic altceva decât să ne ascundem sub noroiul rece al disprețului. Îți simt și acum privirea încruntată ce parcă mă disecă, nimicindu-mi sufletul lent, dar puternic. În numele iubirii, mulți oameni ucid, dar noi doi ne-am ucis din priviri, ne-am spintecat speranțele și emoțiile precum două animale flămânde. Un adevărat clișeu.

Când dorul te străpunge puternic, devi cinic, măsori fiecare gând în palmele tale și parcă te înțeapă fiecare atingere. Nu ai curajul să te desprinzi de amintiri, le diseci și ajungi captiv într-un univers mucegăit de regrete. Construiești iluzii, speranțe, le desenezi frenetic pe ziduri, ca mai târziu să te pierzi pe tine printre ruine vi. Se spune că lucrurile bune niciodată nu durează, se vor epuiza la fel de repede ca dorul ce va încolți în fiecare noapte.

Ți-aș spune să mă trezești din acest coșmar când gerul din sufletul meu va fi cuprins de brațele tale, dar parcă degetale tale s-au rătăcit și au pierdut noțiunea timpului, ajungând pe alte trupuri feminine. Nu îmi doresc să te pierd, câtuși de puțin, te simt prezent, te-aș dori să-mi fii etern.. 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s