Un bărbat îndrăgostit III..

Îți mânjeam gâtul cu sărutările mele precum un besmetic dependent, îmi doream să-ți sădesc ale mele buze pe fiecare părticică a trupului tău și mai presus, să prind rădăcini în mintea ta haotică. Ți-aș contura poezii frenetice pe obrazul drept, rușinat de buzele tale apetisante, pătate de rujul roșu, ce mă condamnă, parcă, să te iubesc la nesfârșit.

Nu m-am obosit niciodată să te descopăr pe de-a-ntregul, draga mea, dar în dimineața asta, cearșaful ți-a dezgolit trupul, iar eu, rușinat am început să-ți potolesc gândurile în dansul lor dezordonat de pe șira spinării. Erau cuvintele din trecutul tău, ce parcă îți întunecau pielea. Le-am mângâiat ușor și simțeam cum mă înțeapă apăsat temerile tale. Până acum, nu am avut curajul necesar să îți ating urmele trecutului nemilos ce nu îți dădea pace, îl consideram pierdut în abisul gândurilor tale și te știam o femeie puternică ce poate străpunge universul. Dar ca un prost, uitasem că indiferent de nemărginirea puterilor tale, aveai nevoie de niște atingeri suave, o mână blândă ce o să-ți panseze rănile îmbătrânite de timp. Pierdusem noțiunea gândurilor tale și parcă eram și eu pierdut în fericirea noastră, atât de pierdut încât neglijam povara pe care o duceai zilnic cu propria ființă.

M-am proptit în umărul meu drept, lăsându-ți părul pătat de întuneric să curgă pe lângă trupurile noastre goale. Te-am îmbrățișat. În acel moment, un miliard de sunete surde s-au auzit din strâfundul sufletului tău, voiam doar să le reduc la tăcere, să șterg tot ce a fost barbar înainte de mine, toți bărbații ce nu au avut curajul să te iubească și te-au pierdut în goana lor spre a trăi precum sălbaticii. Tu nu ești o femeie de-o seară, nicidecum o femeie greu de iubit, nu am să te numesc „perfectă”, căci perfecțiunea nu există, îmi ești terestră și palpabilă, îmi ești definiția unei femei adevărate, o copilă, mamă, fiică, soră, prietenă, iubită, amantă, o femeie. Te-am sărutat prelung pe fruntea ta lovită violent de griji. Sunt aici, pentru tine, iubita mea și te invit să fii și tu, prezentă în iubirea noastră, să-ți canalizezi sufletul asupra momentelor pline de fericire, asupra zâmbetelor noastre copilărești. Nu îți spun să-i uiți pe toți bărbații ce te-au pierdut, ci doar să-i ierți, să-i ierți pentru neîndemânarea lor de a te păstra alături de ei, pentru lacrimile pe care le-ai plâns în seriile zgomotoase de vară și pentru gândurile lor că ar putea vreodată, în acest veac, să te înlocuiască cu o altă femeie. Se vor minții neîncetat, te vor căuta pretutindeni și vor obosi într-un final lângă o femeie care nu le va aduce nicicum fericirea pe care le-ai dăruit-o tu într-o clipă.

Lasă-ți trecutul să treacă, sufletul meu drag, prezentul te așteaptă nerăbdător să-l trăiești alături de mine. Lasă-mă să-ți sărut fiecare rană și să-ți decojesc din minte gândurile sumbre..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s