Antiteză emoțională..

Mireasma dulce a cafelei amare ce îmi străpunge pieptul, mai bine de o lună, mi-a dat curajul de a întoarce din nou clepsidra unei iubiri. Am agonisit, ce-i drept, într-o horă crâncenă împreună cu temerile mele, un timp prelung, lipsită de luciditate și această boală în care m-a regăsit, mă măcină iremediabil, parcă de o eterninate. Din iubirea ce călătorea prin timp și spațiu, am creat un infern mirific, un infern, în care ne-am regăsit tăcuți, cuprinși de teama de a ne străpunge piepturile cu puterea dragostei. Cum am ajuns noi doi, să uităm să fim, nu o să știm niciodată, o să trăim într-o nebulozitate continuă și într-un vacarm copleșit de dor.

O noapte premergătoare zilei în care ne-am pierdut, mi-ar încălzi sufletul în gerul etern pe care îl resimt. Te-ai strecurat ușor, dar puternic, te fredonam lent, cântărindu-mi fiecare gând în palmele tale. Din sunetele armonioase ale iubirii noastre, se mai aude doar huruitul zâmbetelor absente, al lacrimilor mute ce ne străbat neglijent obrajii pătați de sărutări trecute. Această tragedie tăcută mi-a zugrăvit pe ploape portretul etern al sufletului tău, mi-a lăsat gustul flămând al atingerilor tale și trupul bolnăvicios după îmbrățișările tale. La un moment dat o să fie prea târziu să confecționăm iertări din plastină prăfuită, poate negreșit, timpul nostru s-a ascuns în cochilia lui și ne-a lăsat să-l căutăm ca doi besmetici. Iar numaidecât, o să ajungem destrămați, în miezul eșecului deplin, fără scăpare.

 

tumblr_n2v4cgmGcY1rks5xoo1_500

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s