Dezastru feminin..

Tu, suflet sălbatic, te-ai născut din cuvânt și te simt în fiecare moment în care te citesc și mă lupt cu sensurile tale inumane.

E straniu, cum am lăsat o pată de întuneric să se transforme într-o cortină și eu să devin doar un actor flămând, stăpânit de groaza de a iubi. Am lăsat în zațul cafelei tale, o parte din mine. Încă te simt cum mă diseci printre amintiri și mă cauți în fiecare ceașcă albă de ceai aromată puternic cu esență de cofeină. Curajul tău flămând de a mă cuprinde sub ploapele tale, m-a lăsat indiferent, mi-a spintecat trupul, uitându-l într-un război perpetuu. Îmi ești mai mult decât un simplu sfârșit ce continuă bezmetic să existe, îmi ești gândul păienjenos despre iubire, îmi ești dezastrul feminin ce m-a dezgolit de secrete și temeri. Îmi ești durerea cumplită pe care o simt necontenit în piept și mai presus, îmi ești suma cuvintelor ce se zbat în sufletul meu, mute, cuvinte ce nu o să aibă nicicum curajul de a-ți îmbrățișa privirea. Ne-am aliniat în timp, ne-am trântit trupurile de pereții trecutului și am înșirat cuvinte eterne pe un timp pierdut, absent. Dar orice sentiment vulgar, l-am părăsit pe cearșaful murdar de amintiri. Îmi este dor să-mi fii palmabilă și terestră, să-mi îmbrățișezi trupul hain, să te privesc fermecat cum scufunzi mucuri de țigară în scrumul stins al iubirii noastre.

,,Te poți vindeca de o iubire adevărată? Și de ce să te vindeci? Doar nu e o boală. E o flacără care, dacă s-ar stinge, te-ai stinge și tu.”  – Cella Serghi
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s