Emoții umbrite de teamă..

În acea dimineață el mângâia lin cana de cafea cu sufletul, savurând-o cu privirea. Îl cuprinsese o stare de neliniște asurzitoare contopită cu fericire, genul acela de amestec devastator, o grozăvie cu nume feminin. Sprijindu-mă agale de ceața densă, îl priveam minuțios cum se frământa pe sine. Mintea lui se juca suav printre trupurile noastre, dar îl simțeam îndepărtat, absent. Pentru o clipă, i-am îmbrățișat privirea, în mersul haotic al gândurilor sale. Mi-a zâmbit. Atunci a fost momentul în care am ezitat să-l mai critic pentru prezența lui, în miezul unei boli incurabile pe care o dobândisem în timp și pentru puterea parfumului sufletului său ce m-a purtat lasciv prin prezentul obscur. I-am mărturisit, cuprinsă de o starea de angoasă, despre teama mea de a-l iubi și despre cum sufletul său prinsese, prematur, rădăcini adânci în mintea mea. Iar eu eram precum ultima zi de vară, îmbrățișată de o căldură răcoritoare, savuram un sărut dulce amar și îmi priveam clipa mult visată cu teama de a o trăi. 


 

Advertisements

2 thoughts on “Emoții umbrite de teamă..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s