Omul meu, apus..

Omul meu, o să îmi rezerv dreptul de a te părăsi definitiv. M-am temut să te aștept în viitorul trecut și am sperat, indiferent, la o îmbrățișare caldă din partea ta.  Așa cum timpul și-a lăsat amprente adânci asupra sufletelor noastre, luând cu el, o partea din noi. Noi, am crescut, ne-am schimbat. Am învățat să fim noi, atunci când toți ceilalți păreau că pornesc o bătălie absurdă cu propriile lor ființe. Ne-am pierdut, ne-am regăsit, dar niciodată împreună. Am pierdut bătăliile ce păreau floare la ureche și am câștigat în momentele în care trupurile noastre își făceau culcușul în abis. Te-am așteptat, liniștită, pe o treaptă a timpului trecut și am sperat, ca o nălăucă, la gândul dulce că sufletul tău și-a găsit locul unde o să poposească o viață. Însă, am greșit. Precum un copil, am crezut în mine alături de tine și am pornit un război cu mine însămi. Nu a fost ușor, am pierdut de foarte multe ori, iertând, dar acum pare că am obosit să mă lupt cu mine, să câștig un respect pe care l-am pierdut din vina ta. Tu, nu ai dreptul să înjosești un suflet ce te-a iubit, nu ai dreptul să te consideri victorios într-o bătălie din care ai ieșit plin de noroi.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s