Aș, dar n-am să..

Mâinile îmi sunt reci. Am obosit atâția ani lângă un suflet atât de flegmatic, încât am ajuns, degerând, să cerșesc după o îmbrățișare caldă la un suflet sărac. Tu, suflet sărac, ai privit iubirea ca pe o datorie către un om ce te iubea cu toată ființa sa și l-ai alungat în momentele sale de agonie ca pe un lucru inutil. Slabă ți-a fost dragostea, atunci când ai măsurat-o printre degetele tale îmbătrânite de ură. Și mai presus, comodă ți-a fost uitarea unei iubiri ireale. N-am să te mai numesc printre cuvinte calde, nici n-am să-ți mai apăr onoarea. Nu ești un om ce poate păși încrezător cu o conștiință împăcată, iar imaturitatea ta, va întârzia mult conștientizarea faptului. Îmi pare rău, acum, că te-am lăsat să pășești prin sufletul meu cu picioarele pătate de noroi, ca mai târziu să mă trezesc sclavă la propriul tău palat.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s