„Nu există nici o dragoste precum cea dintâi”

Timpul nostru nu s-a schimbat niciodată, am rămas constanți printre atâtea schimbări desăvârșite în sufletele noastre. Se spune că „nu există nici o dragoste precum cea dintâi”, este acea iubire în care sufletul tău este pur, fără artificii otrăvitoare, fără experiențe covărșitoare, o iubire în care nu ai puterea să te ascunzi în spatele unui trecut.

M-am trezit, într-un început de vară, alături de tine. Liniștea din sufletul meu te-a făcut să te îndrăgostești, iar calmul vocii tale să te păstrez în suflet. Au urmat dimineți în care te pierdeam, odată cu răsăritul, părea că-mi pătrunzi prin piele, erai constant, concentrat spre eliberare. N-am avut curajul să te alung, niciodată, deși mâinile noastre nu se îmbrățișau, te simțeam prezent printre clipele reci. Te-am ascuns, însă, aminintindu-mi întotdeauna să te privesc din colțul petrecut de întuneric.

Cu timpul, trucul meu de a te părăsi în trecutul obscur, s-a dovedit un eșec cumplit.