Rădăcini de foc..

Aruncă-mă în pustietatea gândurilor tale și lasă-mă să te caut pe tine, cel pur, printr-o agonie cumplită. Pentru un timp mărginit, am avut curajul suprem de a te îmbrățișa neîncetat, precum un copil naiv ce acceptă bomboane de la străini, inconștient de viitor. Deși, am avut un curaj conștient, de a te iubi și puterea de a supraviețui acestui dezastru, nu a fost suficient.

Însă, un lucru este cert, lupta asta cruntă cu minciuni posomorâte. M-am trezit într-un vacarm îngrozitor de minciuni. Este uimitor cum oamenii își construiesc propriile păreri despre sentimentele altor oameni, cum pătează cu venin orice trandafir ce abia și-a înveselit petalele după o furtună teribilă. Iar atunci când piciorușele viteze ale unei minciuni vor obosi, gânduri catastrofale ai să pătimești cu adevărul acut.

Poate, să dorești binele celui drag, este un păcat răsunător, atunci când uiți de propria persoană, dar voit, iubirea te face să păcătuiești. Totuși, dintr-o iubire cu rădăcini de foc, nu ai cum să sădești în timp altceva decât cenușă și un dor chinuitor.


„Să fii pe locul doi, înseamnă să fii primul care pierde.”  – Edgar Allan Poe
Advertisements

7 thoughts on “Rădăcini de foc..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s