Lumânări suntem și ardem prin iubire..

Te-am cuprins în brațele mele fragile ca pe un infinit de zâmbete.

Te-am îmbrățișat. Te-am sărutat. Te-am iubit.

Câte fapte au rămas în amurgul gândurilor amorțite, au murit sublim printre plânsetele nopții. Câte motive au rămas sudate în trecut și-au părăsit pământul ăsta de suflete uscate. Ne-am lăsat trupurile purtate de șoapte și am scotocit prin sufletele noastre după fiecare speranță. N-am rezistat timpului. Ne-am sugrumat cu gânduri seci și aberante. Dar tu ești omul, trupul, sufletul, pentru care am puterea să iubesc cu desăvârșire. Așa cum suntem noi, ne suntem reciproc necesari. Nu există nimic mai puțin sau mai mult, nu există nimic de câștigat sau de pierdut din a te iubi pe tine. Îmi ești suficient prin existența ta, prin tăcerea gândurilor tale și ritmul inimii tale.


„Lumânări suntem. Şi ardem dureros, până la ultima picătură de lumină.” — Valeriu Butulescu

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s