Hămesit de iubire, omul se pierde pe sine..

În acest colț plin de amintiri, nu a mai rămas nimic de câștigat sau de pierdut. Noi doi, am călătorit împreună printre versuri suave și cuvinte infame. Dar niciodată timpul nu s-a agățat de brațele mele, să mă îndepărteze de tine. M-a lăsat, precum un besmetic, să călătoresc, precum păsările printre razele soarelui, în timpul unui apus superb de iubire. Închisoarea gândurilor este cea care îi consumă pe parteneri. Hămesit de plăcerea de a fi iubit, omul se pierde pe sine, fără siguranța, că vreodată va mai fi vreodată întreg.

După trei pași, timbrul vocii tale a amuțit sublim. Din jocul nostru din culise, a ajuns o operă de artă, un sărut voit, flămând. Mi-am lipit sufletul de-al tău, voit. Am început să construiesc o obsesie uniformă de a-ți zugrăvi sufletul în fericire. Iar acum, dragul meu, lasă-mă să-ți zidesc un zâmbet etern pe chipul tău..

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s