Sentimente răstingnite în trecut..

Îmi pare rău că ne-am pierdut prin timp și am aberat atât prin cuvinte eterne și sentimente continue, atât de mult, încât nuanțele albastre ale cerului s-au colorat în gri. Până și soarele a încetat să mai supravegheze două brațe ce continuă să se îmbrățișeze în secret. Timpul nu ne este niciodată prielnic, mi-ai spus, pe vremuri, pe un ton cutremurător. Acum suntem din nou, pe aceeași bancă, înconjurați de fluturi colorați în întuneric. Dar de fapt, acum nu este un timp prezent. Imaginile din mintea ta continuă, aberant, să te sugrume sub lumina disperării. Nu te-ai lăsat învins. Încă mai vizitezi sentimentele răstingnite în trecut, te închini trecutului prin gând și adulmeci prezentul prin mireasma nopții. Ai rămas doar un cadavru viu, în amintirile ei, ce abia îi mai muști din gânduri. Te-nfometezi de vorbe, iar buzele ei ai vrea să-ți fie desertul vinovat din fiecare noapte. Dar când o să te oprești tu, suflet, să te distrugi..
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s