Dragă omule,

Dragă omule,
Sunt aici, din nou, să îți reamintesc cât de minunat ești. Mă regăsesc prin tine, ca suflet supraviețuitor printre cuvinte aruncate rahitic și răni deschise. Sunt aici, ca tine, un om ce nu este și nu va fi singur niciodată. Te înțeleg, te îmbrățișez, sunt momente în care canapeaua aia veche și patul acela gol este tot ce ți-a mai rămas, pe lângă sufletul tău plin de venin. Dar nici atunci nu ești singur. Nici atunci nu ești un om ce nu e iubit. Suntem iubiți cu toții, din umbră, din spatele perdelei, inconștienți, suntem iubiți și minunați.
Din nefericire, iubirea se naște din durere, iar iubirea provoacă durere, este un ciclu al vieții pe care toți îl înțelegem mai devreme sau mai târziu. Dar singurul lucru ce va rămâne, indiferent de vântul rece sau ploile abundente pe suflet, suntem noi, de noi să avem grijă, primordial. Noi decidem ce iubire să ne lovească precum un glonț în suflet și ce să treacă pe lângă noi ca o umbră. Dă-ți timp ție, omule. Timpul tău, nu îl irosi. Pentru că într-un final, o să te întorci, dar va fi prea târziu..
Ai grijă de sufletul tău, de tine, om minunat.

Advertisements

2 thoughts on “Dragă omule,

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s