Tragic..

În patul nostru revășit de minciuni, dragostea, nu a mai călcat de mult cearșaful cu piciorușele ei zurlii. Nici noi, nu am mai lăsat razele primăverii, să ne sugrume chipul în zâmbete. Ci mai degrabă, am ales să ne savurăm tăcerea, în pahare de porțelan și să construim ziduri între trupurile noastre. Tragic. Felul în care trupurile noastre au fost îndelung, îmbătate de dragoste și hrănite cu teamă și gelozie. Și acum, după un timp îndelungat, spune-mi tu, inimă de trandafir, cum ai ales dintre toate anotimpurile, să te ofilești în momentul în care toate celelalte vietăți abia scot căpșorul de la ascunziș. Spune-mi tu, omul meu, cum ai ales tu să înozi un drum ce părea infinit, să sugrumi speranțe vi și să pășești la îmormântarea lor, mirosind a parfum de femeie.

Timpul trece greu, iar în casa noastră au rămas doar fantomele trupurilor noastre, ce încă se mai curtează pe la colțul sufrageriei..

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s