Amintește-mi să te uit..

Amintește-mi să te uit, căci la fiecare pas, te resimt precum o cicatrice ce tot continuă să doară interminabil. Cum poți tu, greșeala sufletului meu să fii atât de dulce și să mi te prelingi pe buze ca mierea? Cum pot eu, să mă înec de atâtea ori cu cenușa timpului ars, pierdut prin trecut, încât să încep să răsuflu fum prin suflet? Dar niciodată nu am avut curaj să te alung cu adevărat, indiferent cât de ars îmi era sufletul de tine, până ce brațele tale mi-au îmbrățișat trupul într-o noapte târzie și am realizat că am trăit într-o minciună acută. Te simțeam aproape de sufletul meu când tu, de fapt, trăiai în trecutul nostru, singur, iar eu în brațele altui bărbat, fericită. Cum poți crede tu, că oamenii sunt doar case de închiriat pentru o perioadă iar sufletul lor îți e preșul? Cum poți ascunde sentimente sub cearșaful alb, fără să te murdărești pe picioare când te învelești în fiecare noapte? Se spune că lași urme pe sufletele pe care le iubești, dar nu m-am gândit niciodată că timpul le poate transforma în cicatrici.
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s