Tu să mă iubești, omul meu..

Să nu îndrăznești să-mi împodobești trupul cu bijuteri sclipitoare, căci sufletul meu e veșnic, nu trupul. Cu timpul, trupul o să își piardă conturul, chipul meu nu o să mai aibă același aspect tânăr, iar picioarele mele o să fie din ce în ce mai leneșe. Să-mi iubești sufletul, căci acela nu îmbătrânește niciodată, ci din contră, în timp ce fiecare toamnă scutură pomii de frunze, sufletul meu o să întinerească, o să descopere noi modalități de a te iubi. Deci, te rog, să-mi împodobești sufletul cu vorbe dulci dimineața, presărate de un sărut pe frunte și o cafea dulce. Și să nu uiți să mă iubești seara, pătimaș, în văzul lunii. Să nu te superi când greșesc, căci sunt om. Și aș vrea, să nu mă lași să mă simt singur, căci în agonia mea de a trăi veșnic, mă pierd pe mine printre oameni și ajung, ca un besmetic să mă caut prin ceața timpului. Căci sunt om, mă pierd, mă regăsesc, dar tu să mă iubești. Iar eu, la rândul meu, am să te iubesc cum știu eu mai bine.

Tu să mă iubești, omul meu..

Advertisements

One thought on “Tu să mă iubești, omul meu..

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s